Continuăm povestea lui Mihai despre periplul său din vara trecută din Apuseni cu partea a doua și ultima a călătoriei pe tărâmuri transilvane.
Țineți aproape, în curând v-am pregătit niște surprize foarte ... exotice!
Apuseni ziua a doua
Eram atat de obositi ca am dormit dusi la pensiunea jorja din orastie…o pensiune numai de transit pentru persoanele fara pretentii…un fost han ( curte cu multe case) facut acum pensiune…mai multe rele de spus decat bune dar am avut unde pune capul…un plus pentru micul dejun…de 5 lei am mancat mai bine ca la alimentara….n-am gresit cuvantul…salam de vara, parizer de 10 lei kg etc…dar o cafea si unceai bun…
Gata ne-am imbarcat in masina…deva (daca nu ati fost merita sa urcati la cetate cu liftul….peisaj super de sus, cetate neingrijita dar un lift ingenious …deci merita!)…apoi am plecat spre brad unde trrebuie vizitat muzeul aurului…superb…desi ghidul va invita iontai in partea cu minereu aurifer cred ca ar fi fost mult mai interesant sa vad mai intai florile de mina si abia apoi minereul de aur…absolut remarcabil….
Dupa vreo ora de privit si minunat am intins-o spre ghetarul de la scarisoara ultimul obiectiv turistic inaintea cazarii la pensiunea arieseni cota 1000.
Am trecut pe langa rosia Montana si regret ca nu am vazut galeriile romane desi mi-au fost recomandate de prieteni inainte de plecare, am ajuns in campeni, si de aici spre garda de sus. Drum asfaltat romanesc de un pitoresc aparte, prin mijlocul naturii verzi…a susurului ariesului, sub mangaierea dulce a soarelui de munte…
Din garda de sus incepe insa un drum modernizat de curand. Asta inseamna:
1. griblura nu era inca fixata si asa mi-am umplut pragurile masinii si portierele cu bitum( alta distractie la spalatorie …noroc cu industria chimica care inventeaza solutii pentru toate deci si pentru bitum…si asa am scapat fara a mai merge la vopsitorie…)
2. ca orice drum romanesc a fost facut fara cap si coada…adica : daca te intalnesti cu cineva din fata unul trebuie sa intre in balarii ca sa nu lovesti masina…de ce nu l-or fi facut cu juma de metru mai lat ei stiu…de fapt si noi…daca foloseau tot bugetul de unde sa dea spagile? Deci o luam romaneste, injuram printer dinti si dupa vreo jumatate de ora ajungem la sfarsitul drumului…aici alta dandana…unde lasi masina? Evident intreprinzatorii locali au umplut tot muntele cu tablite “parcare privata” de parca terenul era al lor….si asa mai scoti 5 lei din buzunar…dupa inca vreo 15-20 min de mers pe jos ajungi la poarta raiului…coborarea spre ghetarul de la scarisoara…vizitarea se face in grupuri deci incercati sa ajungeti la ora fixata pentru a nu astepta intoarcerea grupului anterior…vezi site-ul oficial al pesterii…
la intoarcerea spre masina facem cunostiinta cu primele placinte cu affine…parca nu ne mai saturam…dar abia astept sa vad pensiunea…o fi chia rasa de tare cum se spune?
Mai injuram si la intoarcere evident cand ne intalnim cu altii( apropos…ce s-o intampla de se intalnesc doua autocare? Ca nu scrie nicaieri ca nu au voie sa urce? Sau poate stiu soferii, sau poate mi s-a parut mie…sau poate….
Din garda de sus mai mergem cativa km si ajungem la arieseni…un sat de munte plin de pensiuni, cu o pitoreasca piata pe marginea soselei…de aici pana la cota 1000 este o aruncatura de bat…si iata-ne ajunsi…prima problema…ce fac cu masina? Cum cobor in parcare( drumul era f abrupt si abia abia am reusit dupa ce i-am coborat pe toti din masina…
Si asa ne-am intanit cu dl eugen care ne-a primit ardeleneste cu un paharel de horinca de fructe.
Pensiunea este situata la marginea ariesului, pe malul lui, cu terasa suspendata deasupra acestuia…susurul apei iti da o senzatie de liniste universala...dl eugen, proprietar de pensiune care stie sa puna in evidenta parul din ochi pentru a nu mai vedea padurea…o atentie deosebita asupra detaliilor(tacamuri de peste pentru pastravi,cutie de ceai cu despartituri pentru fiecare tip , aprobarea continua a clientilor, intr-un cuvant te face sa te simti important si de fapt asta conteaza intr-un concediu…noi am optat sa luam micul dejun si cina la el…nici nu prea avei unde in alta parte daca respectai legea de a nu bea inainte de condus, erau vreo 30 de minute de mers pe jos pana la prima pensiune…dar…
Mancarea era facuta de el, dupa cum il taia capul, si nu prea era un chef…deci un punct in minus si un sfat…incercati sa gasiti o alta modalitate de a lua masa…una peste alta daca as fi dat 100 lei/cam pe noapte mi-ar fi parut rau de bani si as fi plecat…dar luind apartamentul cu 140 lei 2 camere separate a meritat….
O bere, o palinca, darts, tv, o baie, un somn au completat a doua noastra zi de peregrinare prin apuseni…
Apuseni ziua a treia si a patra
Am hotarat sa prezint cele 2 zile impreuna din doua motive:
1 o zi am fost la baile felix, am facut baie in strandul central si ne-am intors…deci nu prea am ce povesti … vreo 250 de km dus intors facuti pentru o baie in vestitele stranduri termale…o pauza la pranz de vreo 3-4 ore de baie de soare si apa….dar chiar merita…
2 jumatate din drum comun arieseni-beius…
Deci dupa o zi cu baie ne-am intors acasa si adoua zi am purces la vizitarea celor 3 pesteri de referinta in apuseni:
Pestera ursilor – cea mai veche pestera electrificata din Romania,
Pestera meziad – mult mai frumoasa din punctual meu de vedere
Pestera cu cristale –unica in romania si chiar in lume mai existand doar o astfel de pestera in rep sudafricana.
Recomandarea mea este sa faceti intai pestera ursilor apoi mergeti pana la beius si de aici la meziad si apoi la cea cu cristale.
Nu am sa povestesc multe despre primele doua deoarece sunt cunoscute si “normale”.
Cateva randuri despre pestera cu cristale…
Intr-o veche galerie s-a surpat tavanul…nimic neobuisnuti pana aici…dar dupa curatirea de rigoare s-a descoprit o galerie naturala paralela cu cea facuta de om in care s-au descoperit nenumarate cristale de mina…multe din ele au fost duse in strainatate…multe au fost sparte de mineri cand incercau sa le ia acasa…acum un intreprinzator privat a deschis galleria, a pus taxa de vizitare…daca ar fi facut si drumul…dar sa speram ca in cativa ani se va asfalta si ultimii 2-3 km de drum de pamant…
Fiind vorba de o pestera unica , vazand pe viu cristalele de mina( nu va ganditi la cristalul de bijuterii sau diamante sunt de fapt niste flori de mina care se gasesc in habitatul lor natural) ,merita cu prisosinta cele 10 min de inghitit praful drumului de pamant…si cei 15 lei intrarea chiar daca de fapt stai cam 10 minute intre aceste minunatii.
La intoarcere nu uitati sa iesiti spre Oradea sa puneti benzina de la petromul de la iesirea din beius…este o mare problema sa pui benzina fara sa ai dubii asupra calitatii ei…si va recomand spalatoria auto de vis-a vis de magazinul unicarm…ei va spala masina dvs mai improspatati proviziile…mult mai ieftin ca in bucuresti…
Apuseni ziua a cincea….
Astazi am hotarat sa stam pe langa pensiunea noastra…asa incat ne-am propus sa vedem pestera vartop, dealul cu melci si cascada pisoaia.
Din pacate am ramas fara benzina asa incat primul drum l-am facut la campeni…am trecut de complexele comerciale si piata, am lasat pe partea stanga un pod ce ducxea la rosia Montana si dupa inca 100m am gasit “benzinaria de unde alimenteaza toate masinile” si recunosc deschis nu am avut probleme cu benzina…
Pentru ca tot eram in zona ne-am abatut la cascada pisoaia si dealul cu melci…pentru a ajunge aici am plecat inapoi spre arieseni si peste baraj am facut stanga…initial marcajele rutiere sunt precare dar dupa 10-15 km pe partea dreapta se vede o incriptionare mare cu rosu “cascada pisoaia”….nu averi cum sa o ratati…
Cascada foarte frumoasa, se merge cam 15 minute pana la ea, fara pante abrupte…alaturi este si cabana pisoaia la care nu am fost deoarece voiam sa vedem “ghetarul de la vartop”. Poze, baut apa, tot tacamul dar calatorului ii sta bine cu drumul…revenim in soseaua principal si cautam dealul cu melci…dupa denumire ma asteptam sa urc pe vre-un deal, sa caut….dar de fapt aceasta zona rezervata este formata dintr-un damb la marginea soslei principale in care se pot vedea cochiliile unor melci din ere indepartate…evident poze si spre vartop!
Acum ca stiam drumul ( garda de sus si apoi spre scarisoara ne-a fost usor….am mers incet sa admiram peisajul mirific al ariesului..absolut superb…
Am luat-o iar pe drumul proaspat asfaltat dar de data aceasta dpre vartop…la terminarea drumului a inceput un drum pietruit de nu stiai daca e drum sau albie de rau….am tot sperat ca se va face mai bun…si am ramas cu speranta ….la un moment dat chiar mi s-a facut mila de masina si am tras pe dreapta…cred ca mai aveam vreo 2 km pana unde se termina aceasta albie…mai bine mergeam cu masina pana la capat ca nu era mai rau chiar daca mie asa mi s-a parut…deci recomand sa nu va fie mila de masina si sa mergeti cat puteti cu ea….
Apoi trebuie sa o luam usor la picior( si e bine sa nu fiti in sandal sau papuci ca nu va va fi bine!).
Trecem pe langa coiba mare si coiba mica( eu nu aveam lantern si nu m-am dus sa la vizitez dar erau pe cealalta parte a vaii si nu cred ca m-as fi dus nici daca aveam) si un izbuc celebru ca nu a reusit nimeni sa-I catalogheze iesirea…si cica mai multi speologi s-au blocat in el si nu a putut fi cartografiat, iar un japonez si-a pierdut un robot specializat in aceste pesteri…ca or fi povesti, ca or fi lucruri adevarate…in orice caz sunt povestite frumos de localnici….
Ne asteapta o panta destul de abrupta ce va fi urcata in 15-30 minute depinzand de conditia fizica a vizitatorilor…dupa 50 de ani nu mai recomand persoanelor “statice” acest urcus….
Dupa ce vezi celelalte pesteri, asta nu mai ti se pare ceva nemaipomenit si sincer eu am regretat efortul depus, mai ales ca ne-au prins din urma si cateva picaturi de ploaie…
in sat ne-am oprit sa mancam din nou niste placinte cu afine… ne-am si spalat cat am putut dar la masina am avut grija sa punem ceva pe scaune sa nu le murdarim…Revenirea la masina a fost un chin, tot vedeam coturi dar nu si masina…pana la urma am ajunsi murdari( pestera este destul de alunecoasa si acoperita de mal deci daca ai facut contact cu pamantul se cam vede….si nu se ia decat la spalat….)
o bere rece lasata la gheata si un pastrav proaspat (mmmmmmm) au pus capat acestei aventuri de 1 zi…
Cluj si alba iulia….
Azi ne-am luat ramas bun de la apuseni….sotia nu fusese niciodata in cluj-napoca si dorea sa-l viziteze…drept care am luat-o spre campeni turda cluj…am vizitat biserica din centru, ne-am plimbat prin centru vechi, am baut un expresso pe divane turcesti care din pacate au ajuns si aici…(si eu care credeam sa s-au oprit in bucuresti…) am gasit si catedrala catolica cu insemna numai in ungara(funar doamne unde esti?), m-am mirat, m-am intristat ca doar suntem in romania, dar asta e alta poveste…
De aici ne-am indreptat spre alba iulia . am ajuns seara, ne-am cazat la o pensiune (pensiunea MA(chiar de 3 stele)-foarte buna si mancarea si portii generoase la restaurantul pensiunii).
Am vizitat cetatea, catedrala, si am admirat de la poarta cetatii un minunat apus de soare….
Dimineata am plecat de deja clasicul alba iulia sibiu Rm Valcea Pitesti bucuresti…
Mihai - noiembrie 2013
