Grecia - Halkidiki

Vacanță în Grecia

            Ce poți să mai spui nou despre o vacanță în Grecia? O să răspund la această întrebare cu spusele unui grec pe care un turist străin l-a luat peste picior atunci când s-a dus să viziteze Acropole în Atena. Ce mare lucru vezi pe Acropole? Niște pietre... Iar grecul a replicat: Acropole nu se vede. Se simte. Spiritul Greciei antice, al filosofilor, poeților și matematicienilor, al primei și autenticei democrații, al războinicilor spartani, al legendelor Olimpului, răzbate din aceste pietre...

            Ca să revin la subiect, Grecia se simte... Dacă vrei să petreci o vacanță mega-super-extra-ultra all inclussive în care să fii (de)servit de la a la z cu toate felurile de mâncare, băutură, distracție, plajă și aqua-land toată ziua, trebuie să te duci la un resort de 5 stele din Turcia. Dacă însă ești o fire mai visătoare sau pur și simplu dorești ca în vacanță să-ți oferi relaxare și bucurie nu doar pentru trup ci și pentru suflet, atunci alegi Grecia. Da, dar grecii sunt mai șmecheri și nu au condiții de cazare ca turcii în aceeași bani, all-inclussive-ul lor e mai sărac, nu sunt atât de serviabili cu clienții, dimpotrivă. Da, e-adevărat, condițiile de confort fizic sunt mai proaste în Grecia. Dar dacă treci peste asta, dacă aspectele ce țin de confortul imediat nu sunt prioritare pentru tine, atunci poți să alegi Grecia.

            Cred că milioane de români au fost în ultimii ani în Grecia, deci nu mi-am propus să ofer informații în premieră (nici n-aș avea cum și nici n-am pretenția). Vreau doar să fac câteva considerații despre două destinații din partea continentală a Greciei – peninsula Halkidiki și Riviera Olimpului.

            Dar nu pot să nu vorbesc despre mult discutatul traseu prin Bulgaria și dificultatea traversării țării vecine de la sud. Părerea mea este că frica și precauția românilor în legătură cu traversarea Bulgariei spre Grecia este cel puțin exagerată. În primul rând, la dus nu ai nevoie de niciun ghid, de niciun alt prieten cunoscător care să meargă cu mașina lui înaintea ta, nici chiar de GPS. De ce? Foarte simplu. După ce treci de vamă la Ruse (indiferent că este zi sau noapte) urmărești doar indicatorul de Sofia! Dacă nu știi cum se scrie în bulgărește, uite-așa se scrie: Coφия. Deci, în Bulgaria, toate drumurile duc la Sofia. Când te apropii de Sofia te dirijează pe centură indicatorul de Kulata (Кулата) unde este granița dintre Bulgaria și Grecia. Simplu. În legătură cu legendele care circulă despre tâlhari la drumul mare care stau ascunși în parcări... să fim serioși, suntem în 2013. E drept că dacă ai un pic de orientare nu te oprești noaptea într-o parcare izolată pe câmp, mergi măcar până la o benzinărie mai circulată și iluminată. Despre polițiștii bulgari, ce să zic? Unii se plâng că au fost opriți fără motiv. Eu nu am fost oprit niciodată dar cred că dacă circuli decent, cu 90 -100 km/h pe drumurile lor naționale fără să faci depășiri spectaculoase sau alte acrobații, să respecți cât de cât indicatoarele, să porți centura de siguranță, nu au de ce să te oprească. Oricum noi românii suntem obișnuiți. Polițiștii noștri sunt mult mai inventivi și mai vicleni decât cei bulgari. Și în plus cu bulgarii te poți înțelege cu câțiva zeci de euro.

            La intrarea în Grecia, indiferent de destinație,  urmezi indicatorul de Tessaloniki sau Serres. Grecia de Nord te întâmpină cu un peisaj arid și neprietenos, mai ales că primii vreo 70 km nu sunt pe autostradă iar șoseaua este destul de proastă. După ce intri pe autostradă urmezi doar indicatorul Tessaloniki (Salonic). Aproape de acest oraș, al doilea ca mărime din Grecia și pe care autostrada îl ocolește, ai de ales: fie faci stânga spre peninsula Halkidiki și insula Thasos, fie dreapta spre Atena, pentru alte destinații mai îndepărtate.

            În această postare mă voi referi la Halkidiki. Peninsulă cu trei brațe – Kassandra, Sithonia și Athos – Halkidiki face parte dintr-o regiune nordică a Greciei numită Macedonia Centrală. Dealtfel grecii nu recunosc statul Macedonia din fosta Iugoslavie, considerându-l parte a Greciei.   

Halkidiki, peninsula cu trei brațe ce aminteşte de tridentul zeului mărilor, oferă surprize plăcute pentru orice vizitator, indiferent cât de pretenţios ar fi acesta. Priveliștea care ți se arată este superbă: de pe vârful muntelui, "cobori" direct în mare, pentru ca apoi să te pierzi din nou printre pini şi măslini. Străbătând brațul Kassandra este greu să descrii în cuvinte senzaţia pe care o trăieşti la punctul cel mai îngust al limbii de pământ, unde pare că vine marea peste tine, şi din dreapta, şi din stânga. Oraşul Kalithea, punctul extrem al peninsulei. O altă staţiune destul de apreciată de turişti este Pefkohori, un sat tipic grecesc, cu case albe sau galbene, obligatoriu "înzestrate" cu terase şi flori în faţa balconului. Lămâii şi portocalii pe care îi întâlneşti la tot pasul completează peisajul exotic. Plaja nu este foarte lată, dar este extrem de frumoasă, albastrul desăvârşit şi liniştit al mării contrastând cu nisipul auriu. Pe brațul Kassandra găsești și multe ruine și situri arheologice dar ți-ar lua tot sejurul să le vizitezi.

Sithonia, braţul median al peninsulei Halkidiki, se bucură de farmecul deosebit pe care îl au porturile mici, numeroase, cu plaje aurii şi intime. Peste tot te ademenesc nenumăratele livezi de măslini, păduri de pini şi liniştea satelor de pescari. Şi nu poţi să nu admiri arhitectura tradiţională a caselor şi a bisericilor.

Ultima peninsulă din Halkidiki, Athos, este şi cea mai restrictivă. Ați ghicit, aici se află celebrul munte sfânt Athos, simbolul ortodoxiei. Turiştii nu pot merge prea departe, decât cu vaporul, în croazieră de-a lungul ţărmului. Doar bărbaţii pot debarca, dar numai după ce au primit un permis special, pentru care se trimit solicitări cu cel puţin câteva săptămâni înainte. Mănăstirile se pot admira foarte bine şi de la bordul vaselor de croazieră care se iau din portul Ouranopolis (Oraşul Raiului).

Ceea ce impresionează cel mai mult la Peninsula Halkidiki este peisajul superb, combinația între munte și mare, culoarea albastru-azurie a Mării Egee, limpezimea și claritatea apei mării aproape la fel ca pe insule, terasele de pe malul mării cu ospitalitatea cârciumarilor greci, plajele sălbatice nepopulate și neaglomerate, clima mediteraneană blândă. Dar pentru mine, obișnuit cu puținii șmecheri din București care și-au luat teren la Snagov cu ieșire la lac, faptul că niște greci simpli au curte cu ieșire la Marea Egee m-a dat pe spate definitiv.

Dar, cel mai important lucru, nu ratați croaziera de-a lungul Peninsulei Athos în vapoare ce amintesc de vasele de piraţi! Este impresionant să vezi Sfântul Munte Athos, pe măsură ce te apropii de el, cu vârful ce străpunge norii apărând, falnic, deasupra acestora. Este impresionant să vezi toate acele mânăstiri construite pe stânci, colorate diferit cu arhitecturi și stiluri diferite după cum sunt ele: grecești, rusești, sârbești... Din păcate, deși domnitorii români au contribuit foarte mult de-a lungul istoriei la bunăstarea călugărilor de la Sfântul Munte (fapt evidențiat și de ghidul grec de pe vas – traducerea fiind asigurată în 7-8 limbi, inclusiv româna) biserica noastră națională nu are o mânăstire pe acest munte. Doar un schit – Prodromu – care nu se vede de pe partea asta a peninsulei pe care se face croaziera. Deși Biserica Ortodoxă Română  a făcut tot timpul solicitări omologilor greci și patriarhului Constantinopolului (tot grec!) pentru a se înființa și o mânăstire românească la Sfântul Munte, frații noștri ortodocși greci au rămas surzi la solicitările noastre... Vasul (corabia) Menia Maria are câteva baruri și restaurante, iar pe drumul de întoarcere din croazieră, se organizează o petrecere foarte frumoasă pe puntea principală cu muzică și dansuri grecești.

Apuseni - o alta perspectiva - partea a II-a

       Continuăm povestea lui Mihai despre periplul său din vara trecută din Apuseni cu partea a doua și ultima a călătoriei pe tărâmuri transilvane.
       Țineți aproape, în curând v-am pregătit niște surprize foarte ... exotice!


Apuseni ziua a doua

Eram atat de obositi ca am dormit dusi la pensiunea jorja din orastie…o pensiune numai de transit pentru persoanele fara pretentii…un fost han ( curte cu multe case) facut acum pensiune…mai multe rele de spus decat bune dar am avut unde pune capul…un plus pentru micul dejun…de 5 lei am mancat mai bine ca la alimentara….n-am gresit cuvantul…salam de vara, parizer de 10 lei kg etc…dar o cafea si unceai bun…
Gata ne-am imbarcat  in masina…deva (daca nu ati fost merita sa urcati la cetate cu liftul….peisaj super de sus, cetate neingrijita dar un lift ingenious …deci merita!)…apoi am plecat spre brad unde trrebuie vizitat muzeul aurului…superb…desi ghidul va invita iontai in partea cu minereu aurifer cred ca ar fi fost mult mai interesant sa vad mai intai florile de mina si abia apoi minereul de aur…absolut remarcabil….
Dupa vreo ora de privit si minunat am intins-o spre ghetarul de la scarisoara ultimul obiectiv turistic inaintea cazarii la pensiunea arieseni cota 1000.
Am trecut pe langa rosia Montana si regret ca nu am vazut galeriile romane desi mi-au fost recomandate de prieteni inainte de plecare, am ajuns in campeni, si de aici spre garda de sus. Drum asfaltat romanesc de un pitoresc aparte, prin mijlocul naturii verzi…a susurului ariesului, sub mangaierea dulce a soarelui de munte…
Din garda de sus incepe insa un drum modernizat de curand. Asta inseamna:
1. griblura nu era inca fixata si asa mi-am umplut pragurile masinii si portierele cu bitum( alta distractie la spalatorie …noroc cu industria chimica care inventeaza solutii pentru toate deci si pentru bitum…si asa am scapat fara a mai merge la vopsitorie…)
2. ca orice drum romanesc a fost facut fara cap si coada…adica : daca te intalnesti cu cineva din fata unul trebuie sa intre in balarii ca sa nu lovesti masina…de ce nu l-or fi facut cu juma de metru mai lat ei stiu…de fapt si noi…daca foloseau tot bugetul de unde sa dea spagile?   Deci o luam romaneste, injuram printer dinti si dupa vreo jumatate de ora ajungem la sfarsitul drumului…aici alta dandana…unde lasi masina? Evident intreprinzatorii locali au umplut tot muntele cu tablite “parcare privata” de parca terenul era al lor….si asa mai scoti 5 lei din buzunar…dupa inca vreo 15-20 min de mers pe jos ajungi la poarta raiului…coborarea spre ghetarul de la scarisoara…vizitarea se face in grupuri deci incercati sa ajungeti la ora fixata pentru a nu astepta intoarcerea grupului anterior…vezi site-ul oficial al pesterii…
la intoarcerea spre masina facem cunostiinta cu primele placinte cu affine…parca nu ne mai saturam…dar abia astept sa vad pensiunea…o fi chia rasa de tare cum se spune?
Mai injuram si la intoarcere evident cand ne intalnim cu altii( apropos…ce s-o intampla de se intalnesc doua autocare? Ca nu scrie nicaieri ca nu au voie sa urce? Sau poate stiu soferii, sau poate mi s-a parut mie…sau poate….
Din garda de sus mai mergem cativa km si ajungem la arieseni…un sat de munte plin de pensiuni, cu o pitoreasca piata pe marginea soselei…de aici pana la cota 1000 este o aruncatura de bat…si iata-ne ajunsi…prima problema…ce fac cu masina? Cum cobor in parcare( drumul era f abrupt si abia abia am reusit dupa ce i-am coborat pe toti din masina…
Si asa ne-am intanit cu dl eugen care ne-a primit ardeleneste cu un paharel de horinca de fructe.
Pensiunea este situata la marginea ariesului, pe malul lui, cu terasa suspendata deasupra acestuia…susurul apei iti da o senzatie de liniste universala...dl eugen, proprietar de pensiune care  stie sa puna in evidenta parul din ochi pentru a nu mai vedea padurea…o atentie deosebita asupra detaliilor(tacamuri de peste pentru pastravi,cutie de ceai cu despartituri pentru fiecare tip , aprobarea continua a clientilor, intr-un cuvant te face sa te simti important si de fapt asta conteaza intr-un concediu…noi am optat sa luam micul dejun si cina la el…nici nu prea avei unde in alta parte daca respectai legea de a nu bea inainte de condus, erau vreo 30 de minute de mers pe jos pana la prima pensiune…dar…
Mancarea era facuta de el, dupa cum il taia capul, si nu prea era un chef…deci un punct in minus si un sfat…incercati sa gasiti o alta modalitate de a lua masa…una peste alta daca as fi dat 100 lei/cam pe noapte mi-ar fi parut rau de bani si as fi plecat…dar luind apartamentul cu 140 lei 2 camere separate a meritat….
O bere, o palinca, darts, tv, o baie, un somn au completat a doua noastra zi de peregrinare prin apuseni…



Apuseni ziua a treia si a patra

Am hotarat sa prezint cele 2 zile impreuna din doua motive:
1 o zi am fost la baile felix, am facut baie in strandul central si ne-am intors…deci nu prea am ce povesti … vreo 250 de km dus intors facuti pentru o baie in vestitele stranduri termale…o pauza la pranz de vreo 3-4 ore de baie de soare si apa….dar chiar merita…
2 jumatate din drum comun arieseni-beius…
Deci dupa o zi cu baie ne-am intors acasa si adoua zi am purces la vizitarea celor 3 pesteri de referinta in apuseni:
Pestera ursilor – cea mai veche pestera electrificata din Romania,
Pestera meziad – mult mai frumoasa din punctual meu de vedere
Pestera cu cristale –unica in romania si chiar in lume mai existand doar o astfel de pestera in rep sudafricana.
Recomandarea mea este sa faceti intai pestera ursilor apoi mergeti pana la beius si de aici la meziad si apoi la cea cu cristale.
Nu am sa povestesc multe despre primele doua deoarece sunt cunoscute si “normale”.
Cateva randuri despre pestera cu cristale…
Intr-o veche galerie s-a surpat tavanul…nimic neobuisnuti pana aici…dar dupa curatirea de rigoare s-a descoprit o galerie naturala paralela cu cea facuta de om in care s-au descoperit nenumarate cristale de mina…multe din ele au fost duse in strainatate…multe au fost sparte de mineri cand incercau sa le ia acasa…acum un intreprinzator privat a deschis galleria, a pus taxa de vizitare…daca ar fi facut si drumul…dar sa speram ca in cativa ani se va asfalta si ultimii 2-3 km de drum de pamant…
Fiind vorba de o pestera unica , vazand pe viu cristalele de mina( nu va ganditi la cristalul de bijuterii sau diamante sunt de fapt niste flori de mina care se gasesc in habitatul lor natural) ,merita cu prisosinta cele 10 min de inghitit praful drumului de pamant…si cei 15 lei intrarea chiar daca de fapt stai cam 10 minute intre aceste minunatii.
La intoarcere nu uitati sa iesiti spre Oradea sa puneti benzina de la petromul de la iesirea din beius…este o mare problema sa pui benzina fara sa ai dubii asupra calitatii ei…si va recomand spalatoria auto de vis-a vis de magazinul unicarm…ei va spala masina dvs mai improspatati proviziile…mult mai ieftin ca in bucuresti…


Apuseni ziua a cincea….

Astazi am hotarat  sa  stam pe langa pensiunea noastra…asa incat ne-am propus sa vedem pestera vartop, dealul cu melci si cascada pisoaia.
Din pacate am ramas fara benzina asa incat primul drum l-am facut la campeni…am trecut de complexele comerciale si piata, am lasat pe partea stanga un pod ce ducxea la rosia Montana  si dupa inca 100m am gasit “benzinaria de unde alimenteaza toate masinile” si recunosc deschis nu am avut probleme cu benzina…
Pentru ca tot eram in zona ne-am abatut la cascada pisoaia si dealul cu melci…pentru a ajunge aici am plecat inapoi spre arieseni si peste baraj am facut stanga…initial marcajele rutiere sunt precare dar dupa 10-15 km pe partea dreapta se vede o incriptionare mare cu rosu “cascada pisoaia”….nu averi cum sa o ratati…
Cascada foarte frumoasa, se merge cam 15 minute pana la ea, fara pante abrupte…alaturi este si cabana pisoaia la care nu am fost deoarece voiam sa vedem “ghetarul de la vartop”. Poze, baut apa, tot tacamul dar calatorului ii sta bine cu drumul…revenim in soseaua principal si cautam dealul cu melci…dupa denumire ma asteptam sa urc pe vre-un deal, sa caut….dar de fapt aceasta zona rezervata este formata dintr-un damb la marginea soslei principale in care se pot vedea cochiliile unor melci din ere indepartate…evident poze si spre vartop!
Acum ca stiam drumul ( garda de sus si apoi spre scarisoara ne-a fost usor….am mers incet sa admiram peisajul mirific al ariesului..absolut superb…
Am luat-o iar pe drumul proaspat asfaltat dar de data aceasta dpre vartop…la terminarea drumului a inceput un drum pietruit de nu stiai daca e drum sau albie de rau….am tot sperat ca se va face mai bun…si am ramas cu speranta ….la un moment dat chiar mi s-a facut mila de masina si am tras pe dreapta…cred ca mai aveam vreo 2 km pana unde se termina aceasta albie…mai bine mergeam cu masina pana la capat ca nu era mai rau chiar daca mie asa mi s-a parut…deci recomand sa nu va fie mila de masina si sa mergeti cat puteti cu ea….
Apoi trebuie sa o luam usor la picior( si e bine sa nu fiti in sandal sau papuci ca nu va va fi bine!).
Trecem pe langa coiba mare si coiba mica( eu nu aveam lantern si nu m-am dus sa la vizitez dar erau pe cealalta parte a vaii si nu cred ca m-as fi dus nici daca aveam) si un izbuc celebru ca nu a reusit nimeni sa-I catalogheze iesirea…si cica mai multi speologi s-au blocat in el si nu a putut fi cartografiat, iar un japonez si-a pierdut un robot specializat in aceste pesteri…ca or fi povesti, ca or fi lucruri adevarate…in orice caz sunt povestite frumos de localnici….
Ne asteapta o panta destul de abrupta ce va fi urcata in 15-30 minute depinzand de conditia fizica a vizitatorilor…dupa 50 de ani nu mai recomand persoanelor “statice” acest urcus….
Dupa ce vezi celelalte pesteri, asta nu mai ti se pare ceva nemaipomenit si sincer eu am regretat efortul depus, mai ales ca ne-au prins din urma si cateva picaturi de ploaie…
in sat ne-am oprit sa mancam din nou niste placinte cu afine… ne-am si spalat cat am putut dar la masina am avut grija sa punem ceva pe scaune sa nu le murdarim…Revenirea la masina a fost un chin, tot vedeam coturi dar nu si masina…pana la urma am ajunsi murdari( pestera este destul de alunecoasa si acoperita de mal deci daca ai facut contact cu pamantul se cam vede….si nu se ia decat la spalat….)
o bere rece lasata la gheata si un pastrav proaspat (mmmmmmm) au pus capat acestei aventuri de 1 zi…


Cluj si alba iulia….

Azi ne-am luat ramas bun de la apuseni….sotia nu fusese niciodata in cluj-napoca si dorea sa-l viziteze…drept care am luat-o spre campeni turda cluj…am vizitat biserica din centru, ne-am plimbat prin centru vechi, am baut un expresso pe divane turcesti care din pacate au ajuns  si aici…(si eu care credeam sa s-au oprit in bucuresti…) am gasit si catedrala catolica cu insemna numai in ungara(funar doamne unde esti?), m-am mirat, m-am intristat ca doar suntem in romania, dar asta e alta poveste…
De aici ne-am indreptat spre alba iulia . am ajuns seara, ne-am cazat la o pensiune (pensiunea MA(chiar de 3 stele)-foarte buna si mancarea si portii generoase  la restaurantul pensiunii).
Am vizitat cetatea, catedrala, si am admirat de la poarta cetatii un minunat  apus de soare….
Dimineata am plecat de deja clasicul alba iulia sibiu Rm Valcea Pitesti bucuresti…


                                                                                            Mihai - noiembrie 2013

                                                                                               

Apuseni - o altă perspectivă partea I

         După o pauză destul de lungă revin cu postările pe blogul Impresii din călătoriile mele cu relatarea prietenului meu Mihai, un împătimit al vacanțelor, pe care mă bucur că l-am convins să ne împărtășească experiențele sale numeroase și foarte pitorești. Sperăm ca acest text să fie începutul unei frumoase colaborări!

Apusenii…

      Mi-a luat ceva timp sa ma hotarasc cum voi petrece cele 6-7 nopti alocate unei destinatii supercunoscute la noi…muntii apuseni…

prima decizie…unde stau? Initial am optat pentru platoul padis…am facut rezervarea pe booking.com (ca doar nu se plateste nimic daca renunti in timp util la rezervare) apoi au inceput cautarile….

Evident valea galbenei, cetatile ponorului, cetatile radesei, etc etc etc….apoi m-am uitat in buletin si am vazut ca am aproape 60 de ani….si parca mi-e greu sa merg 1 ora prin parc….cheile galbenei? Daca m-ar duce un helicopter pana acolo eu sa le fac pe jos si sa vina sa ma ia as fi primul dar traseul de 9-10 ore….cam greu…mai bine pass…cam la fel si cu cetatile ponorului…deci adio platou padis….am anulat rezervarea si mi-am indreptat privirea spre arieseni…am gasit o locatie superlaudata pe net –arieseni - cota 1000…dar aici nu am putut sta decat 4 nopti in apartament…era ocupat in rest…asa incat am facut o rezervare ferma de data asta si am purces la efectuarea traseelor….

Aveam 2 obiective aparute nou pe harta excursiei  baile felix si cluj-napoca…asa e cand esti insurat….deci 2 zile erau aranjate….

1 zi mi-am propus sa vizitez cele mai importante pesteri din zona: pestera ursilor, pestera cristalelor si pestera meziad….si gata.

1 zi baile felix cu scaldatul la 40 de grade afara si 38 in apa…oare unde e mai bine? Evident in bazin….

1 zi pestera vartop, cascada iadolina, si ce-o mai fi prin zona…deci cele 4 nopti au fost rezolvate….

Bun ,bun dar cum ajungem  la arieseni? Din bucuresti sunt multe variante…evident din start am exclus ruta clasica buc rm valcea sibiu alba iulia,arieseni…si atunci?

Pe transfagarasan am fost, pe transalpine la fel, nu mai fusesem niciodata cu masina pe defileul jiului….deci buc Pitesti rm valcea, tg jiu,deva, brad (aici voiam sa vad obligatoriu muzeul aurului pe care il ratasem cu cativa ani inainte cand fusesem la stana de vale) arieseni….

Era cam mult de facut intr-o zi, ca doar nu faceam curse cu masina…dar ce mai puteam face? O clipa mi-au atras atentia senzationalele chei ale sohodolului….da parca spre sfarsitul zilei nu mergea sa face 7-8 km dus intors pe jos( ca mai nou nu ai voie cu masina prin chei) deci am renuntat…dar mi-a venit o idea super…stiti care? Sarmisegetuza dacica de la orastie….e greu de ajuns dar fiind in drumul meu era un prilej deosebit de a-mi incarca organismal cu energiile stramosilor nostri. Deci am facut o rezervare la pensiunea Jorja- orastie …a doua zi urma sa plec fie spre sarmisegetuza si inapoi  fie direct la brad in functie de programul zilei anterioare…apoi evident ghetarul de la scarisoara si mult ravnita bere de seara de la pensiune….deci si plecarea era rezolvata….

Acu daca am hotarat sa trec pe la stramosii nostri daci, hai sa ne si unim cu tara si la intoarcere sa fac arieseni cluj deva, ramas la deva sa vizitez cetatea si ziua urmatoarte ne astepta bucurestiul….

De data aceasta planul de acasa s-a cam potrivit cu cel din targ….

Revenit dintr-o excursie in mexic  la ora 3 dimineata in aeroport, m-am odihnit o zi si mai tare am dormit in noaptea urmatoare dupa care am plecat din bucuresti la ora 9 dimineata…

Pitesti rm valcea horezu…fara probleme…acu’ ajungem la polovragi…ce facem? ne oprim pentru pestera muierii si polovragi sau mergem catre site-urile dacice? Oboseala a avut un cuvant greu de spus si am decis ca mergem mai departe la targu jiu…aici evident nu poti sa nu te opresti la celebrele monumente ale lui Brancusi…imbucurator mi-a parut faptul ca am gasit totul mult mai ingrijit ca in urma cu vreo 5-6 ani cand fusesem ultima data acolo…coloana era acum intr-un parc superingrijit, cu iarba uda in jurul ei  (bine ca nu au pornit aspersoarele cand o vizitam)…la poarta sarutul mi-am sarutat cu foc…nevasta…stiti voi de ce am pus puncte puncte…sau e nevoie sa va explic?….

Pentru ca era super frumos si vremea faina am colindat vreo 20 de minute prin parc( bravo lor ca era un fel de gradina botanica si fiecare arbore era etichetat cu specia din care facea parte…o initiativa laudabila) apoi am traversat strada si ni s-a facut foame…hait! Uite un local dragut aici cu ceva cavaleri medievali…sa intram sa vedem despre ce e vorba…am mancat bine dar n-am tinut cont de atentionarea chelnerului…orice comanda se onoreaza in cel putin 30 minute…cum oricum faceam o pauza am comandat noi ce-am vrut, am baut ei bere eu apa…da si o gura de bere chiar daca nu intrase in vigoare legea lui ponta….da numai una…si dupa masa hai sa luam o cafea…ca era la oferta…da zice chelnerul da dureaza 30 min…

Esti boland? 30 min o cafea cred ca glumesti….eu v-am zis orice comanda dureaza 30 de minute  cel putin ..

asa incat am renuntat, am luat o cafea de la expresor  de pe strada cu 1 leu si hai la sarmisegetuza…

Nu va pot descrie frumusetea vaii jiului…ce a creat D-zeu nu poate fi descris de un muritor…mergeam cu masina ( noroc ca din 10 in 10 minute erau stopuri evident nesincronizate dar asa am putut sa-mi umplu inima de frumusetile vaii jiului.)

Citisem pe net ca de la calan e un drum care merge peste munti si ajung direct la costesti(sarmisegetuza)…si conform obicieiului meu de nebarbat intreb un localnic….cam ajung la sarmisegetuza….no o luati spre deva…stai putin ca eu vreau la cealalta( daca cititi acest blog evident stiti ce sunt doua)..apai de nu spui asa… e peste deal ia-o pe prima la dreapta si urmatoarea intersectie la stanga si mai intrebi peste 2-3 km….si m-am plimbat cu masina vreo jumatate de ora printre coclauri…nu faceti ca mine…mergeti spre deva si la un moment data apar niste indicatoare cat casa catre siturile dacice…usor, evident, fara nici o bataie de cap…drum marcat impecabil….

Fiind spre 5-6 seara am sunat la pensiunea jorja… sa confirmam venirea…apai fata cu care oti vorbit o incurcat datele, va asteptam maine…mai femeie noi suntem langa orastie cum sa venim maine…apai mai avem 2 camere da…da lasa ca le luam asa cum sunt…..le pastrati da?

Acum ca am rezolvat cu cazarea( vorbisem cu 0 luna si apoi cu 3 zile inainte de plecarea din bucuresti) hai la sarmisegetuza….drumul pana la costest este bun, dar in ultima parte e intr-o panta si serpentine foarte abrupte si foarte inguste…daca esti incepator nu recomand drumul sau daca ai rau de inaltime…cand ajungem in costesti gasim vanzatorii ambulanti care vindeau diverse care aveau mai mult sau mai putin legatura cu dacii…

Mai e mult? Apoi 40 de km….mi-a cam cazut fata…un drum de tara romanesc(bine ca n-a plouat) cu limitare naturala de viteza la 20km pe ora….si aveam masina relativ noua(3 ani)….asa incat mi-am luat bucsele si pivotii in dinti si am mers cam vreo ora facand un raliu cu depasiri senzationala pe la 30-40km/h…

Am ajuns cu bine la ultima destinatie a zilei sarmisegetuza…

“era pe-nserat si ziua-n amortire”  dar totul a fost super…am colindat printre locurile sfinte pe care le stiam de prin anul 1980siceva cand fusesem prima data acolo….si aici am fost placut impresionat de cum arata situl arhelologic…evident e loc de mai bine dar sa nu fim carcotasi cat suntem in romania….pentru un loc situat in creierul muntilor nu ai nimic de reprosat…

Dupa o vizitare de vreo ora cu pozele de rigoare, am plecat spre orastie…un oras de provincie cu 2 restaurante pe aleea pietonala…ne-am oprit aici ca era dat ca oras European in 2013…pai se compara cu sibiul? Nici pe departe…asa s-a terminat prima zi din  periplul care tocmai incepuse….

                                                                                                       Mihai - noiembrie 2013

Pestera Ursilor, Stana de Vale, Rosia Montana

Peștera Urșilor, Stâna de Vale și Roșia Montană

            În această ultimă parte a periplului în munții Apuseni voi face o trecere în revistă a unor locații pe care le-am vizitat aflate la distanțe ceva mai mari de Arieșeni. Fiindcă am povestit în postarea anterioară despre trasee pe care le poți face cu autovehicule de teren, precizez că, în afara drumurilor off-road, în apropiere de Cetățile Ponorului și Cetățile Rădesei se poate ajunge de la Arieșeni și pe DJ75 și drumul național E79 Deva-Oradea. Eu am fost în zonă doar la Chișcău să văd celebra Peștera Urșilor. La Chișcău se ajunge trecând prin orașul Ștei și făcând dreapta în comuna Sudrigiu.

Peștera Urșilor din Chișcău – jud. Bihor

Este  cea mai amenajată peșteră din zonă dar și cea mai spectaculoasă din punct de vedere al formațiunilor calcaroase ce formează stalactite și stalagmite de forme și dimensiuni impresionante.Dealtfel și prețul de vizitare este mai mare – 20 lei pentru adulți și 10 lei copiii – dublu față de celelalte peșteri. În Peștera Urșilor vezi și coloane (formate prin unirea stalactitelor cu stalagmitelor – fenomen ce s-a realizat într-un timp destul de îndelungat având în vedere că 1 cm de calcar se depune în 20 de ani). Descoperită relativ târziu (1975), peștera își trage numele din faptul că aici s-au găsit numeroase fosile de urși preistorici care au trăit în urmă cu circa 15.000 de ani. Are o lungime de 1,5 km din care 848 m se vizitează. Temperatura în peșteră este constantă tot timpul anului și este de cca +10°C.  Peștera are 3 galerii: cea a Urșilor, galeria Emil Racoviță și galeria lumânărilor și 4 săli: Lumânărilor, Spaghetelor, Emil Racoviță și Sala Oaselor. 

Stâna de Vale – Valea Iadului

.

Mai departe tot  pe drumul Deva – Oradea, după  ce treci prin orașul Beiuș, se face un drum de circa 25 km până în stațiunea Stâna de Vale. Prima impresie a fost una de stațiune veche, ceaușistă, aflată cam în paragină. Dealtfel, are un singur hotel funcțional, Iadolina și o serie de vile cu circuit închis ale unor instituții sau regii de stat. Stațiunea nu îți oferă prea multe posibilități de petrecere a timpului liber, fiind renumită pentru aerul curat, numeroasele alternative de trasee montane foarte lungi (pentru montaniarzi antrenați) în special pe valea Iadului și valea Drăganului și iarna pentru schi. Este destul de frecventată, în special de turiștii unguri, cascada artificială Izvorul Minunilor,  realizată de firma care comercializează această apă și sucurile aferente. Totuși, în centrul stațiunii am găsit un întreprinzător (domnul Lincar, tatăl fostului fotbalist de la Steaua) care închiriază mașini de teren și ATV-uri pentru traseele din zonă. Am optat pentru o excursie cu o mașină de teren pe valea Iadului, plimbare de circa 12 km, în care am vizitat 4 cascade: Miss, Vălul Miresei, Săritura Ieduțului și Iadolina. Plimbarea a costat 200 lei și a durat vreo 4-5 ore cu tot cu traseele pe jos până la cascade din drumul principal. Cascadele Vălul Miresei și Iadolina se află chiar pe drumul principal, pe valea Iadului, iar pentru Miss și Săritura Ieduțului se fac trasee prin munte de 30-60 min. în funcție de cât ești de antrenat. Atașez poze de la toate cascadele. Mie mi-a plăcut cel mai mult cea la care accesul a fost cel mai dificil datorită potecii care mergea pe un versant fiind tot timpul în pericol de a cădea în prăpastie, Săritura Ieduțului.

În concluzie, excursia cu jeep-ul pe valea Iadului la cele 4 cascade a mai atenuat impresia negativă pe care mi-a lăsat-o stațiunea destul de pustie Stâna de Vale.

Roșia Montană – Galeriile romane

Pe drumul de întoarcere din Apuseni spre București m-am abătut vreo 7 km până în localitatea Roșia Montană pentru a vizita Galeriile Romane. Lăsând la o parte isteria care s-a iscat brusc în București în ultima lună în legătură cu acest proiect minier care datează de peste 15 ani, voi relata, în mod obiectiv, aspecte ce fac parte din prezentarea ghidului nostru de la Muzeul Mineritului, un inginer carismatic și foarte bine informat.

Până la descoperirea Americii furnizorul de aur al Europei erau munții Apuseni. Zona Apusenilor a fost cunoscută ca Țara Aurului (Terra Abrutus), aici existând un patrulater aurifer unde sunt zăcăminte de metale prețioase deosebite. Numele antic al localității, Alburnus Maior, este atestat pe niște tăblițe cerate, cea mai importantă fiind cea datată 6 februarie 131 d. Hr. În evul mediu localitatea apare sub nume german Goldbach sau maghiar Verespatak care înseamnă „râu însângerat/roșu” mult mai apropiat de denumirea actuală, Roșia de munte (Montană), dată de pârâul care curge prin comună și care are o culoare roșiatică datorită mineralelor pe care le conține, în special fier.

Când intri în subteran te izbește temperatura scăzută, am intrat de la 35 grade afară la circa 10 grade Celsius în galerie. După ce cobori vreo 150 de trepte pe un tunel amenajat de formă rotundă la partea superioară, intri în galeriile antice remarcabile prin forma de trapez, de circa 1 m lățime și 1,80 m înălțime, formă care dădea o mare stabilitate rocii, nemaifiind nevoie de sprijiniri. Dealtfel, forma de trapez a galeriilor nu se găsește nicăieri în vechiul Imperiu Roman fiind specifică doar exploatării din munții Apuseni. Mineritul în timpul Imperiului Roman se făcea cu sclavi, galeriile sunt cioplite manual cu dalta și ciocanul. Pe pereții și tavanul galeriilor se văd niște trepte cu margini de sus până jos, acestea reprezentând cât a săpat un miner într-o zi de lucru de 8-10 ore.

La suprafață se află un muzeu în aer liber ce prezintă utilajele care au fost folosite de-a lungul timpului, din antichitate până în zilele noastre, pentru prelucrarea minereurilor și extragerea aurului, dar și vestigii ale existenței populației romane la Roșia Montană. În interior, în fostul sediu al exploatării miniere, se află expuse fotografii-document care atestă continuitatea mineritului în această zonă, machete, obiecte – unelte folosite în diferite perioade istorice.

Am ajuns la finalul călătoriei în Apuseni.  Pot să spun doar că aceste locuri te cuceresc prin simplitate, frumusețea fenomenelor naturale, aerul curat și ospitalitatea oamenilor, așadar sunt suficiente motive să îți dedici cel puțin o săptămână pentru explorarea acestor frumuseți.