Peștera Urșilor, Stâna de Vale și
Roșia Montană
În această ultimă parte a
periplului în munții Apuseni voi face o trecere în revistă a unor locații pe
care le-am vizitat aflate la distanțe ceva mai mari de Arieșeni. Fiindcă am
povestit în postarea anterioară despre trasee pe care le poți face cu
autovehicule de teren, precizez că, în afara drumurilor off-road, în apropiere
de Cetățile Ponorului și Cetățile Rădesei se poate ajunge de la Arieșeni și pe
DJ75 și drumul național E79 Deva-Oradea. Eu am fost în zonă doar la Chișcău să
văd celebra Peștera Urșilor. La Chișcău se ajunge trecând prin orașul Ștei și
făcând dreapta în comuna Sudrigiu.
Peștera Urșilor din Chișcău – jud.
Bihor
Este cea mai
amenajată peșteră din zonă dar și cea mai spectaculoasă din punct de vedere al
formațiunilor calcaroase ce formează stalactite și stalagmite de forme și
dimensiuni impresionante.Dealtfel și prețul de vizitare este mai mare – 20 lei
pentru adulți și 10 lei copiii – dublu față de celelalte peșteri. În Peștera
Urșilor vezi și coloane (formate prin unirea stalactitelor cu stalagmitelor –
fenomen ce s-a realizat într-un timp destul de îndelungat având în vedere că 1
cm de calcar se depune în 20 de ani). Descoperită relativ târziu (1975),
peștera își trage numele din faptul că aici s-au găsit numeroase fosile de urși
preistorici care au trăit în urmă cu circa 15.000 de ani. Are o lungime de 1,5
km din care 848 m se vizitează. Temperatura în peșteră este constantă tot
timpul anului și este de cca +10°C.
Peștera are 3 galerii: cea a Urșilor, galeria Emil Racoviță și galeria
lumânărilor și 4 săli: Lumânărilor, Spaghetelor, Emil Racoviță și Sala
Oaselor.
Stâna de Vale – Valea Iadului
.
Mai departe tot pe
drumul Deva – Oradea, după ce treci prin
orașul Beiuș, se face un drum de circa 25 km până în stațiunea Stâna de Vale. Prima
impresie a fost una de stațiune veche, ceaușistă, aflată cam în paragină.
Dealtfel, are un singur hotel funcțional, Iadolina și o serie de vile cu
circuit închis ale unor instituții sau regii de stat. Stațiunea nu îți oferă
prea multe posibilități de petrecere a timpului liber, fiind renumită pentru
aerul curat, numeroasele alternative de trasee montane foarte lungi (pentru
montaniarzi antrenați) în special pe valea Iadului și valea Drăganului și iarna
pentru schi. Este destul de frecventată, în special de turiștii unguri, cascada
artificială Izvorul Minunilor, realizată
de firma care comercializează această apă și sucurile aferente. Totuși, în
centrul stațiunii am găsit un întreprinzător (domnul Lincar, tatăl fostului
fotbalist de la Steaua) care închiriază mașini de teren și ATV-uri pentru
traseele din zonă. Am optat pentru o excursie cu o mașină de teren pe valea
Iadului, plimbare de circa 12 km, în care am vizitat 4 cascade: Miss, Vălul
Miresei, Săritura Ieduțului și Iadolina. Plimbarea a costat 200 lei și a durat
vreo 4-5 ore cu tot cu traseele pe jos până la cascade din drumul principal.
Cascadele Vălul Miresei și Iadolina se află chiar pe drumul principal, pe valea
Iadului, iar pentru Miss și Săritura Ieduțului se fac trasee prin munte de
30-60 min. în funcție de cât ești de antrenat. Atașez poze de la toate
cascadele. Mie mi-a plăcut cel mai mult cea la care accesul a fost cel mai
dificil datorită potecii care mergea pe un versant fiind tot timpul în pericol
de a cădea în prăpastie, Săritura Ieduțului.
În concluzie, excursia cu jeep-ul pe valea Iadului la
cele 4 cascade a mai atenuat impresia negativă pe care mi-a lăsat-o stațiunea
destul de pustie Stâna de Vale.
Roșia Montană – Galeriile romane
Pe drumul de întoarcere din Apuseni spre București m-am
abătut vreo 7 km până în localitatea Roșia Montană pentru a vizita Galeriile
Romane. Lăsând la o parte isteria care s-a iscat brusc în București în ultima
lună în legătură cu acest proiect minier care datează de peste 15 ani, voi
relata, în mod obiectiv, aspecte ce fac parte din prezentarea ghidului nostru
de la Muzeul Mineritului, un inginer carismatic și foarte bine informat.
Până la descoperirea Americii furnizorul de aur al
Europei erau munții Apuseni. Zona Apusenilor a fost cunoscută ca Țara Aurului
(Terra Abrutus), aici existând un patrulater aurifer unde sunt zăcăminte de
metale prețioase deosebite. Numele antic al localității, Alburnus Maior, este
atestat pe niște tăblițe cerate, cea mai importantă fiind cea datată 6
februarie 131 d. Hr. În evul mediu localitatea apare sub nume german Goldbach
sau maghiar Verespatak care înseamnă „râu însângerat/roșu” mult mai apropiat de
denumirea actuală, Roșia de munte (Montană), dată de pârâul care curge prin
comună și care are o culoare roșiatică datorită mineralelor pe care le conține,
în special fier.
Când intri în subteran te izbește temperatura scăzută, am
intrat de la 35 grade afară la circa 10 grade Celsius în galerie. După ce
cobori vreo 150 de trepte pe un tunel amenajat de formă rotundă la partea
superioară, intri în galeriile antice remarcabile prin forma de trapez, de
circa 1 m lățime și 1,80 m înălțime, formă care dădea o mare stabilitate rocii,
nemaifiind nevoie de sprijiniri. Dealtfel, forma de trapez a galeriilor nu se
găsește nicăieri în vechiul Imperiu Roman fiind specifică doar exploatării din
munții Apuseni. Mineritul în timpul Imperiului Roman se făcea cu sclavi,
galeriile sunt cioplite manual cu dalta și ciocanul. Pe pereții și tavanul
galeriilor se văd niște trepte cu margini de sus până jos, acestea reprezentând
cât a săpat un miner într-o zi de lucru de 8-10 ore.
La suprafață se află un muzeu în aer liber ce prezintă
utilajele care au fost folosite de-a lungul timpului, din antichitate până în
zilele noastre, pentru prelucrarea minereurilor și extragerea aurului, dar și
vestigii ale existenței populației romane la Roșia Montană. În interior, în
fostul sediu al exploatării miniere, se află expuse fotografii-document care
atestă continuitatea mineritului în această zonă, machete, obiecte – unelte
folosite în diferite perioade istorice.
Am ajuns la finalul călătoriei în Apuseni. Pot să spun doar că aceste locuri te cuceresc
prin simplitate, frumusețea fenomenelor naturale, aerul curat și ospitalitatea
oamenilor, așadar sunt suficiente motive să îți dedici cel puțin o săptămână pentru
explorarea acestor frumuseți.
