Impresii din calatoriile mele: Apuseni

Apuseni - Arieșeni

Din comuna Arieșeni accesul la fenomenele naturale din Parcul Natural Apuseni este cel mai facil întrucât această localitate este situată cumva în mijloc la distanțe relativ mici de obiectivele de vizitat.

Groapa ruginoasă

Având o suprafață de circa 20 ha, Groapa ruginoasă este un fenomen natural aparte reprezentând o vale cu versanți abrupți, formată prin eroziune de șuvoaie (ravinare) ce au determinat apariția la suprafață a straturilor de roci de culori roșiatice. Se spune că seamănă cu o parte a canionului Colorado din SUA. Accesul la Groapa ruginoasă se face din DJ75 de la Arieșeni către drumul național E79 Deva-Oradea. La circa 12 km de Arieșeni și vreo 500 m de ieșirea din satul Vârtop se face o curbă de 180 grade, prima din multele care vor urma pe această șosea ce traversează muntele. Aici se află un indicator cu Groapa ruginoasă. Cobori din mașină și mergi pe jos, urcare continuă și abruptă (deci un traseu, după mine, destul de dificil chiar și pentru cei antrenați) aproximativ 40-45 min. Atenție! Când ajungi sus drumul se termină brusc și se cască prăpastia. Spectaculozitatea acestei gropi formată prin surparea continuă a terenului (fenomen care este într-o evoluție permanentă) face din ea o atracție care nu trebuie ratată dacă ajungi în Apuseni.

Cascada Vârciorog

Un traseu ușor, de plimbare și acomodare cu muntele, din Arieșeni, este spre cascada Vârciorog. Drumul forestier pleacă chiar din localitate și se poate merge vreo 2-3 km cu mașina și apoi pe jos, pe cursul pârâului care formează cascada, afluent al Arieșului. Traaseul este foarte frumos, prin pădure, pe drum forestier, fără urcușuri, cu pante line și durerază circa o oră. În apropiere de cascadă este o porțiune de traseu un pic mai dificilă dar fără probleme. Cascada Vârciorog are o cădere de apă de 15 m, într-o singură treaptă și este situată la poalele unui vârf de munte numit Piatra Grăitoare.

Tot din Arieșeni se poate merge pe un drum forestier spre satul Pătrăhăițești. Din păcate nu am ajuns acolo. În Pătrăhăițești se află un muzeu etnografic și o frumoasă cascadă, numită Valul Miresei (această denumire o întâlnim la mai multe cascade cum voi exemplifica mai târziu când o să mă refer la Stâna de Vale).

Vârful Bihor (Curcubăta Mare)

Am urcat pe cel mai înalt vârf din munții Apuseni, vârful Bihor (1849 m), unde se află un releu de telecomunicații, cu un autoturism de teren contra sumei de 100 lei. Acest serviciu (de care, din păcate, am aflat în ultima zi a sejurului la Arieșeni, altfel aș fi apelat mai des la el) mi-a fost oferit de un mare iubitor de munte și natură din Arieșeni, viceprimar al localității, un tip de treabă, tânăr și voinic (fost sportiv de performanță) și care deține, ca orice cetățean din comună, o pensiune. Puteți cere detalii și relații la magazinul de suveniruri din centru al cărui patron este.

De pe vârful Bihor, care aparține de comuna Arieșeni, situat la granița dintre județele Alba și Bihor, priveliștea este superbă. Într-o zi senină se pot vedea toate masivele muntoase din zonă, localitățile din vale, se vede și celebrul vârf Găina.

Combinând drumul cu mașina de teren și trasee montane se poate ajunge pe platoul Padiș, Cetățile Ponorului, Cetățile Rădesei, Cheile Galbenei, Izvorul Someșului Cald, etc., obiective care merită văzute în Apuseni, dar pe care le-am ratat de data asta, fapt ce-mi dă motiv să revin în altă vară în acest areal pitoresc din Apuseni.

În final vreau să spun câteva cuvinte despre o altă peșteră din Gîrda de Sus, situată pe Cheile Ordâncușei foarte aproape de centrul comunei, pe care am omis-o în postarea anterioară, peștera Poarta lui Ionele. Despre cheile Ordâncușei pot spune doar că drumul (asfaltat) șerpuiește pe valea pârâului Ordâncușa printre pereți verticali de stânci calcaroase care formează un peisaj impresionant.

Peștera Poarta lui Ionele

Situată pe versantul drept al cheilor Ordâncușei, la altitudinea de 800m, peștera are forma unui unghi drept, având o lungime de doar 130m, dar impresionează prin înălțimea galeriei de minim 10 m. Denumirea provine de la numele unui localnic care s-a refugiat aici în secolul al XIX – lea fiind urmărit de autorități.

Peștera a fost albia unui râu subteran care izvorăște acum la intrare, motiv pentru care în interior nu s-au format stalactite. E formată din calcare albe din perioada triasicului (200-240 milioane de ani vechime). A fost pusă în valoare în anul 1921 de savantul român Emil Racoviță ca și celelalte peșteri din zonă. În galeria interioară se formează un lac care avea o adâncime de circa 4 m, dar în perioadele de primăvară la topirea zăpezilor adâncimea lacului ajunge la 12 m. O altă particularitate a peșterii este că aici trăiește o colonie permanentă de lilieci dintr-o specie rară, protejată, având câteva sute de exemplare.

În ultima postare despre Apuseni voi prezenta locuri din județul Bihor, Peștera Urșilor de la Chișcău și stațiunea Stâna de Vale, iar în final, fiindcă tot e la modă, vorbim despre Roșia Montană, mai exact Galeriile romane.