Grecia - Halkidiki

Vacanță în Grecia

            Ce poți să mai spui nou despre o vacanță în Grecia? O să răspund la această întrebare cu spusele unui grec pe care un turist străin l-a luat peste picior atunci când s-a dus să viziteze Acropole în Atena. Ce mare lucru vezi pe Acropole? Niște pietre... Iar grecul a replicat: Acropole nu se vede. Se simte. Spiritul Greciei antice, al filosofilor, poeților și matematicienilor, al primei și autenticei democrații, al războinicilor spartani, al legendelor Olimpului, răzbate din aceste pietre...

            Ca să revin la subiect, Grecia se simte... Dacă vrei să petreci o vacanță mega-super-extra-ultra all inclussive în care să fii (de)servit de la a la z cu toate felurile de mâncare, băutură, distracție, plajă și aqua-land toată ziua, trebuie să te duci la un resort de 5 stele din Turcia. Dacă însă ești o fire mai visătoare sau pur și simplu dorești ca în vacanță să-ți oferi relaxare și bucurie nu doar pentru trup ci și pentru suflet, atunci alegi Grecia. Da, dar grecii sunt mai șmecheri și nu au condiții de cazare ca turcii în aceeași bani, all-inclussive-ul lor e mai sărac, nu sunt atât de serviabili cu clienții, dimpotrivă. Da, e-adevărat, condițiile de confort fizic sunt mai proaste în Grecia. Dar dacă treci peste asta, dacă aspectele ce țin de confortul imediat nu sunt prioritare pentru tine, atunci poți să alegi Grecia.

            Cred că milioane de români au fost în ultimii ani în Grecia, deci nu mi-am propus să ofer informații în premieră (nici n-aș avea cum și nici n-am pretenția). Vreau doar să fac câteva considerații despre două destinații din partea continentală a Greciei – peninsula Halkidiki și Riviera Olimpului.

            Dar nu pot să nu vorbesc despre mult discutatul traseu prin Bulgaria și dificultatea traversării țării vecine de la sud. Părerea mea este că frica și precauția românilor în legătură cu traversarea Bulgariei spre Grecia este cel puțin exagerată. În primul rând, la dus nu ai nevoie de niciun ghid, de niciun alt prieten cunoscător care să meargă cu mașina lui înaintea ta, nici chiar de GPS. De ce? Foarte simplu. După ce treci de vamă la Ruse (indiferent că este zi sau noapte) urmărești doar indicatorul de Sofia! Dacă nu știi cum se scrie în bulgărește, uite-așa se scrie: Coφия. Deci, în Bulgaria, toate drumurile duc la Sofia. Când te apropii de Sofia te dirijează pe centură indicatorul de Kulata (Кулата) unde este granița dintre Bulgaria și Grecia. Simplu. În legătură cu legendele care circulă despre tâlhari la drumul mare care stau ascunși în parcări... să fim serioși, suntem în 2013. E drept că dacă ai un pic de orientare nu te oprești noaptea într-o parcare izolată pe câmp, mergi măcar până la o benzinărie mai circulată și iluminată. Despre polițiștii bulgari, ce să zic? Unii se plâng că au fost opriți fără motiv. Eu nu am fost oprit niciodată dar cred că dacă circuli decent, cu 90 -100 km/h pe drumurile lor naționale fără să faci depășiri spectaculoase sau alte acrobații, să respecți cât de cât indicatoarele, să porți centura de siguranță, nu au de ce să te oprească. Oricum noi românii suntem obișnuiți. Polițiștii noștri sunt mult mai inventivi și mai vicleni decât cei bulgari. Și în plus cu bulgarii te poți înțelege cu câțiva zeci de euro.

            La intrarea în Grecia, indiferent de destinație,  urmezi indicatorul de Tessaloniki sau Serres. Grecia de Nord te întâmpină cu un peisaj arid și neprietenos, mai ales că primii vreo 70 km nu sunt pe autostradă iar șoseaua este destul de proastă. După ce intri pe autostradă urmezi doar indicatorul Tessaloniki (Salonic). Aproape de acest oraș, al doilea ca mărime din Grecia și pe care autostrada îl ocolește, ai de ales: fie faci stânga spre peninsula Halkidiki și insula Thasos, fie dreapta spre Atena, pentru alte destinații mai îndepărtate.

            În această postare mă voi referi la Halkidiki. Peninsulă cu trei brațe – Kassandra, Sithonia și Athos – Halkidiki face parte dintr-o regiune nordică a Greciei numită Macedonia Centrală. Dealtfel grecii nu recunosc statul Macedonia din fosta Iugoslavie, considerându-l parte a Greciei.   

Halkidiki, peninsula cu trei brațe ce aminteşte de tridentul zeului mărilor, oferă surprize plăcute pentru orice vizitator, indiferent cât de pretenţios ar fi acesta. Priveliștea care ți se arată este superbă: de pe vârful muntelui, "cobori" direct în mare, pentru ca apoi să te pierzi din nou printre pini şi măslini. Străbătând brațul Kassandra este greu să descrii în cuvinte senzaţia pe care o trăieşti la punctul cel mai îngust al limbii de pământ, unde pare că vine marea peste tine, şi din dreapta, şi din stânga. Oraşul Kalithea, punctul extrem al peninsulei. O altă staţiune destul de apreciată de turişti este Pefkohori, un sat tipic grecesc, cu case albe sau galbene, obligatoriu "înzestrate" cu terase şi flori în faţa balconului. Lămâii şi portocalii pe care îi întâlneşti la tot pasul completează peisajul exotic. Plaja nu este foarte lată, dar este extrem de frumoasă, albastrul desăvârşit şi liniştit al mării contrastând cu nisipul auriu. Pe brațul Kassandra găsești și multe ruine și situri arheologice dar ți-ar lua tot sejurul să le vizitezi.

Sithonia, braţul median al peninsulei Halkidiki, se bucură de farmecul deosebit pe care îl au porturile mici, numeroase, cu plaje aurii şi intime. Peste tot te ademenesc nenumăratele livezi de măslini, păduri de pini şi liniştea satelor de pescari. Şi nu poţi să nu admiri arhitectura tradiţională a caselor şi a bisericilor.

Ultima peninsulă din Halkidiki, Athos, este şi cea mai restrictivă. Ați ghicit, aici se află celebrul munte sfânt Athos, simbolul ortodoxiei. Turiştii nu pot merge prea departe, decât cu vaporul, în croazieră de-a lungul ţărmului. Doar bărbaţii pot debarca, dar numai după ce au primit un permis special, pentru care se trimit solicitări cu cel puţin câteva săptămâni înainte. Mănăstirile se pot admira foarte bine şi de la bordul vaselor de croazieră care se iau din portul Ouranopolis (Oraşul Raiului).

Ceea ce impresionează cel mai mult la Peninsula Halkidiki este peisajul superb, combinația între munte și mare, culoarea albastru-azurie a Mării Egee, limpezimea și claritatea apei mării aproape la fel ca pe insule, terasele de pe malul mării cu ospitalitatea cârciumarilor greci, plajele sălbatice nepopulate și neaglomerate, clima mediteraneană blândă. Dar pentru mine, obișnuit cu puținii șmecheri din București care și-au luat teren la Snagov cu ieșire la lac, faptul că niște greci simpli au curte cu ieșire la Marea Egee m-a dat pe spate definitiv.

Dar, cel mai important lucru, nu ratați croaziera de-a lungul Peninsulei Athos în vapoare ce amintesc de vasele de piraţi! Este impresionant să vezi Sfântul Munte Athos, pe măsură ce te apropii de el, cu vârful ce străpunge norii apărând, falnic, deasupra acestora. Este impresionant să vezi toate acele mânăstiri construite pe stânci, colorate diferit cu arhitecturi și stiluri diferite după cum sunt ele: grecești, rusești, sârbești... Din păcate, deși domnitorii români au contribuit foarte mult de-a lungul istoriei la bunăstarea călugărilor de la Sfântul Munte (fapt evidențiat și de ghidul grec de pe vas – traducerea fiind asigurată în 7-8 limbi, inclusiv româna) biserica noastră națională nu are o mânăstire pe acest munte. Doar un schit – Prodromu – care nu se vede de pe partea asta a peninsulei pe care se face croaziera. Deși Biserica Ortodoxă Română  a făcut tot timpul solicitări omologilor greci și patriarhului Constantinopolului (tot grec!) pentru a se înființa și o mânăstire românească la Sfântul Munte, frații noștri ortodocși greci au rămas surzi la solicitările noastre... Vasul (corabia) Menia Maria are câteva baruri și restaurante, iar pe drumul de întoarcere din croazieră, se organizează o petrecere foarte frumoasă pe puntea principală cu muzică și dansuri grecești.