Impresii din calatoriile mele: iulie 2013

miercuri, 31 iulie 2013

Delta Dunării (1)

Delta Dunării – partea I

Bun venit în Delta Dunării!

După o perioadă de întrerupere revin cu postările pe blogul „Impresii din călătoriile mele”, postări inspirate din experiențe personale, îmbunătățite cu informații pe care le consider de folos cititorilor care doresc să ajungă în destinațiile descrise de mine.

Așa cum am promis în relatarea despre lacul Razelm, vin acum cu o prezentare detaliată asupra unei excursii recente în Delta Dunării. Se știe că nouă, românilor, ne-a dăruit Dumnezeu frumuseți naturale nemaîntâlnite în alte locuri. În această categorie intră și Rezervația Biosferei Delta Dunării, un ecosistem unic.

Având o suprafață de cca. 564.000 ha, din care 442.300 ha pe teritoriul României, (incluzând și complexul lagunar Razelm-Sinoe și grindul Chituc) și cca. 124.000 ha pe teritoriul Ucrainei, Delta Dunării este a doua ca mărime din Europa după Delta Volgăi.

Pentru o excursie în Deltă nu este recomandat să te plimbi prin toată Delta (pentru asta ți-ar trebui, cred, mai mult de o lună) ci e bine să te limitezi la o locație cât mai mică ca întindere și cu cea mai mare varietate de păsări, vegetație și canale. În acest sens m-am informat la cunoscători și am aflat că cel mai sălbatic și mai autentic dintre cele trei brațe ale Deltei, Chilia, Sulina și Sfântu-Gheorghe, este cel mai sudic, Sfântu Gheorghe.

O altă alegere este cea a locului în care ești cazat. În Deltă sunt localități sau pensiuni la care se poate ajunge numai pe apă. Dacă alegi un asemenea loc de cazare ai avea avantajul că ești mai în mijlocul naturii dar și unele disconforturi legate de parcarea mașinii într-un loc sigur, transferul cu toate bagajele la/de la locul de cazare, orarul ambarcațiunilor care efectuează transportul, costul transportului pe apă care e mult mai scump decât pe uscat. Nu în ultimul rând, cu cât te cazezi mai aproape de apă cu atât vei fi mai mult agresat de țânțari.

Există și alternativa, după părerea mea „de fițe”, de a te caza pe un așa-zis hotel plutitor, în fapt vechi vaporașe pentru muncitori, modernizate puțin, mai ales în partea de cabine și cărora li s-a dat denumirea pompoasă de „hoteluri plutitoare”. Ele de fapt nu prea se deplasează și sunt acostate la mal în locuri unde pot fi alimentate cu energie electrică. Aici ai în plus, pe lângă dezavantajele descrise mai sus și un preț mai mare la cazare.

Având în vedere aceste considerente, am optat pentru cazarea în localitatea Murighiol, unde se ajunge cu mașina pe uscat și unde găsești toate variantele de cazare cu/fără masă de la cele mai scumpe, de exemplu la un resort construit în locul vechiului debarcader, pe care nu-l recomand datorită prețurilor mult prea mari în raport cu serviciile oferite, până la cele de 100 lei camera cu baie proprie pe noapte sau chiar sub 100 lei. După păreera mea cel mai complet, concis, cu cele mai relevante informații inclusiv fotografii din spațiile de cazare, în materie de pensiuni, este site-ul turistinfo.ro.

Denumirea localității Murighiol provine din limba turcă (Dobrogea a fost pașalâc turcesc) și înseamnă „lac violet”. Murighiol este un vechi sat de pescari ucrainieni. Dealtfel Delta este un loc în care trăiesc, pe lângă români, multe alte naționalități - ucrainieni, ruși lipoveni, turci, tătari, greci, bulgari. Ocupațiile principale sunt pescuitul și agricultura.

În următoarea postare vom pătrunde în lumea mirifică a Deltei Dunării într-o aventură impresionantă. Și pentru a vă trezi interesul atașez mai jos o parte din fotografiile făcute de mine în Deltă.

joi, 11 iulie 2013

Valea Prahovei, pe scurt

O alternativă de evadare din București pe timp de vară

Un weekend scurt pe Valea Prahovei

O soluție ușoară, ieftină și la îndemână de a scăpa două zile de canicula din București în mijlocul verii este o ieșire pe Valea Prahovei. Deși este o destinație devenită clasică, chiar banală, care este practicată de mii de bucureșteni în fiecare weekend, îți voi arăta cum poți să eviți aglomerația, atât la dus cât și la înapoiere și să te bucuri de un sfârșit de săptămână relaxant, fără stres, în liniște și la aer curat.

Se știe că blocajele în trafic se fac pe porțiunea Comarnic – Brașov și Brașov – Comarnic, vineri după-amiaza și seara respectiv duminica după-amiaza și seara, depinde pe ce sens te deplasezi.

De aceea sfatul meu, verificat în practică, este să pleci sâmbătă dimineața cât mai devreme din București, în acest fel făcând și economie pentru o noapte de cazare.

Pe drum, dacă ești pasionat de vânătoare, te poți opri la Muzeul cinegetic de la Posada. Intrarea costă între 8 și 12 lei (elevi, studenți, pensionari 5-7 lei), depinde cât de mult vrei să vizitezi, programul este între 9,00 și 17,00 de marți până duminică.

Te oprești la Sinaia pentru a vizita Muzeul Național Peleș, reședința de vară a regilor României, dacă nu l-ai vizitat încă, sau pentru a urca la cota 1400 sau chiar la cota 2000, pe platoul Bucegilor, cu telecabina. Tot în Sinaia poți să te abați un pic și pe la Mănăstirea Sinaia ce datează din secolul al XVII – lea, sau să te plimbi puțin prin parcul Ghica, înființat în anul 1881, în interiorul căruia se găsește Muzeul Rezervației Bucegi care cuprinde elemente din flora și fauna munților Bucegi.

Castelul Peleș se poate vizita de marți până duminică în intervalul orar 9,00 – 17,00, cu excepția zilei de miercuri când se deschide la ora 11,00. Castelul Pelișor se vizitează joia între 12,00 și 19,00 și de vineri până duminică de la 11,00 la 19,00. Tarifele pentru Peleș sunt de 50 lei/adult, 25 lei pensionarii și 12,50 lei elevii și studenții pentru parter și etajul I, 20 lei adulții, 10 lei pensionarii și 5 lei elevii și studenții doar pentru parter. Etajul II nu se vizitează până pe 30 septembrie 2013 din motive de conservare. Pentru Pelișor tariful este de 20/10/5 lei pentru adulți/pensionari/elevi, studenți.

Telecabina de la Sinaia la cota 1400 costă 18 lei urcare (copiii 11 lei) și 31 lei urcare + coborâre (copiii 18 lei). Sinaia – Cota 2000 costă 32 lei doar urcare (18 lei copiii) și 62 lei urcare + coborâre (copiii 31 lei). Programul este marți – vineri 8,30 – 16,00 iar în weekend până la ora 17,00.

Dacă nu ai urcat cu telecabina pe platoul Bucegilor în Sinaia o poți face în Bușteni, însă aici sunt cozi foarte mari, de câteva ore, în weekend, la telecabină. Programul de vară este zilnic între 7,30 și 17,45 iar costul este de 32 lei (18 lei pentru copii) Bușteni – Babele, atât la urcare cât și la coborâre. Sus poți să admiri Babele, Sfinxul și poți să faci un traseu de o jumătate de oră pentru a vedea de aproape Crucea de pe Caraiman.

În situația în care aglomerația, cozile interminabile sau prețul te împiedică să urci cu telecabina, dar vrei totuși să respiri aerul înălțimilor, poți să optezi pentru o urcare cu telescaunul la una din pârtiile de schi din Bușteni (Kalinderu - 15 lei adult, 10 lei copil sau pensionar – dus-întors), Azuga (Cazacu, Sorica - 16 lei adult, 12 lei copil – dus-întors ), sau Predeal (Clăbucet - 31 lei adult, 18 lei copil – dus-întors).

Nu intenționez să prezint în această postare numeroasele și frumoasele trasee montane care se pot face în Bucegi. Vreau să arăt doar ce se poate vedea într-o ieșire cu mașina din București, într-un timp foarte scurt, doar pentru a lua o gură de aer proaspăt, de munte. În Bușteni te poți abate puțin până la cabana Gura Diham iar din Predeal poți să faci o incursiune până la cabana Trei Brazi. Ambele locații, foarte cunoscute, sunt plasate în locuri deosebit de atrăgătoare.

Pentru cazare în noaptea de sâmbătă spre duminică poți să alegi una din numeroasele pensiuni, hoteluri, vile, cabane din zonă, eventual poți face rezervarea din București, chiar nu are nicio importanță, găsești și la prețuri mici, depinde ce buget ți-ai propus.

La întoarcere, duminica după-amiaza, mergi în sus către Brașov, la intrarea în oraș faci dreapta spre Săcele și mergi pe DN1A până la Ploiești, un traseu care este destul de frumos, tot prin munți, trece prin localitatea-stațiune Cheia și are avantajul că este mai puțin aglomerat decât DN1.

Chiar dacă e arhicunoscut acest traseu și punctele pe care le-am atins, m-aș bucura ca o mică parte din informațiile conținute în această postare să fie utile.

Castelul Peleș

miercuri, 3 iulie 2013

Nordul României (4) - Maramureșul

Circuit în nordul României

Partea a IV - a – Maramureș și Țara Oașului

Atunci cînd treci din Bucovina în Maramureș, de la Gura Humorului prin Câmpulung Moldovenesc și până în orașul-stațiune Borșa, șoseaua traversează Carpații Orientali de nord, trecând prin Pasul Prislop, la altitudinea de 1413 m, una din cele mai înalte trecători din România. Traseul îți oferă o priveliște minunată către Obcinele Bucovinei, Munții Rodnei cu vârfurile Ineu și Pietrosu ca și izvoarele Bistriței Aurii.

Chiar la intrarea în orașul Borșa se află un complex turistic care este plasat în apropierea unei pârtii de schi și a unei stații de telescaun. Aici telescaunul te urcă pe un platou de unde se ajunge, pe jos, în circa un sfert de oră, la Cascada Cailor, una dintre cele mai înalte și mai spectaculoase cascade din țară, formată dintr-un lac glaciar, având trei căderi de apă, de 40, 20 și 40 metri. Cascada este situată la intrarea în Rezervația naturală Munții Rodnei și poate constitui, pentru iubitorii de drumeții montane, punctul de plecare pentru numeroase trasee din munții Rodnei.

Următoarea oprire în Maramureș este localitatea Vișeu de Sus unde se poate face o excursie pe valea Vaserului cu celebrul tren Mocănița. Singura cale de acces pe Valea Vaserului - care până la taberele muncitorilor nu este locuită - o reprezintă calea ferată forestieră, având o lungime de circa 50 km din Vişeu de Sus până la staţia terminală. Trenulețul parcurge, vreme de câteva ore, o zonă spectaculoasă din punct de vedere al peisajului, foarte împădurită, cu porțiuni înguste și mai largi ale defileului, stânci abrupte, tuneluri. La capătul drumului, mai sus de gara terminală se poate vizita o capelă construită de coloniştii austrieci, închinată Prinţesei Elisabeta („Sissi“).

Dincolo de frumusețea peisajelor datorate munților nu prea înalți dar foarte împăduriți, ținutul Maramureșului este o provincie care se remercă prin autenticitatea tradițiilor și portului popular românesc din acea zonă, acest fapt fiind foarte ușor de remarcat pentru un vizitator care face o plimbare pe valea Izei într-o zi de sărbătoare. Obiceiurile și portul sunt păstrate și transmise din generație în generație fiind foarte cunoscute și îndrăgite în toată țara frumoasele colinde și datini de Crăciun. De asemenea, specifice Maramureșului sunt celebrele porți maramureșene și bisericile tradiționale din lemn.

În privința lăcașurilor de cult din lemn, un obiectiv care merită vizitat este Mănăstirea Bârsana, construită la mijlocul secolului al XVI - lea de către familia lui Dragoș voievod, pe una din proprietățile acestora. Vechea Mănăstire Bârsana a fost mult timp rezidența episcopilor ortodocși și un puternic centru cultural. Mănăstirea a rămas de rit ortodox până în anul 1791, când, odată cu ocuparea Maramureșului de către Imperiul Habsburgic, dominația greco-catolică s-a instaurat în zonă, ultimii călugări ortodocși refugiindu-se la Mănăstirea Neamț din Moldova.

Strabătând Țara Oașului prin localitatea Negrești-Oaș ajungem în localitatea Săpânța, renumită prin cunoscutul Cimitir vesel. Deși este ceva unic și neobișnuit pentru un cimitir (crucile sunt pictate multicolor, predomină albastrul, au pe ele desene naive și celebrele versuri) mi s-au părut totuși destul de simple și puerile acele epitafuri în rime, iar atributul de ”vesel” este dat, probabil, de coloritul crucilor. Tot în Săpânța, construită de curând, în anul 2006 încă neterminată, se găsește cea mai înaltă biserică de lemn din lume – Mănăstirea Săpânța Peri, cu o înălțime de 78 metri, se zice că este mai înaltă decât Statuia Libertății din New York.

Un obiectiv care merită vizitat în Maramureș, aflat în nordul județului, la granița cu Ucraina, în orașul Sighetul Marmației, este Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet. În închisoarea politică de la Sighet și-au găsit sfârșitul o serie de oameni politici, demnitari, intelectuali, oameni de cultură, generali ai armatei române, prelați ai Bisericii greco-catolice, închiși în perioada neagră a comunismului anilor 1950.

Este interesantă și o vizită la Mănăstirea Rohia, situată pe un deal în apropiere deTârgu Lăpuș, faimoasă prin faptul că aici a viețuit scriitorul român de origine evreiască Nicolae Steinhart, autorul Jurnalului fericirii, care, după ce a suferit în închisorile comuniste, s-a convertit la ortodoxie și a devenit călugăr ortodox.

Aceasta este ultima postare dedicată circuitului efectuat în nordul țării în urmă cu șapte ani. Oricât ne-ar plăcea să ne relaxăm la un all-inclusive în Turcia, la Marea Egee cu apa limpede ca cristalul în Grecia, sau chiar la Marea Neagră în Bulgaria, merită să ne rupem măcar o săptămână de concediu ca să vizităm nordul țării. Sigur vom avea ce vedea și ne vom întoarce acasă, poate nu suficient de bronzați, dar sigur mult mai bogați spiritual.