Delta Dunării – partea I
Bun venit în Delta Dunării!
După o perioadă de întrerupere
revin cu postările pe blogul „Impresii din călătoriile mele”, postări inspirate
din experiențe personale, îmbunătățite cu informații pe care le consider de
folos cititorilor care doresc să ajungă în destinațiile descrise de mine.
Așa cum am promis în
relatarea despre lacul Razelm, vin acum
cu o prezentare detaliată asupra unei excursii recente în Delta Dunării.
Se știe că nouă, românilor, ne-a dăruit Dumnezeu frumuseți naturale
nemaîntâlnite în alte locuri. În această categorie intră și Rezervația Biosferei Delta Dunării, un
ecosistem unic.
Având o suprafață de cca. 564.000 ha, din care 442.300 ha pe
teritoriul României, (incluzând și complexul lagunar Razelm-Sinoe și grindul Chituc)
și cca. 124.000 ha pe teritoriul Ucrainei, Delta Dunării este a doua ca mărime
din Europa după Delta Volgăi.
Pentru o excursie în Deltă
nu este recomandat să te plimbi prin toată Delta (pentru asta ți-ar trebui,
cred, mai mult de o lună) ci e bine să te limitezi la o locație cât mai mică ca
întindere și cu cea mai mare varietate de păsări, vegetație și canale. În acest
sens m-am informat la cunoscători și am aflat că cel mai sălbatic și mai
autentic dintre cele trei brațe ale Deltei, Chilia, Sulina și Sfântu-Gheorghe,
este cel mai sudic, Sfântu Gheorghe.
O altă alegere este cea a
locului în care ești cazat. În Deltă sunt localități sau pensiuni la care se
poate ajunge numai pe apă. Dacă alegi un asemenea loc de cazare ai avea
avantajul că ești mai în mijlocul naturii dar și unele disconforturi legate de
parcarea mașinii într-un loc sigur, transferul cu toate bagajele la/de la locul
de cazare, orarul ambarcațiunilor care efectuează transportul, costul
transportului pe apă care e mult mai scump decât pe uscat. Nu în ultimul rând,
cu cât te cazezi mai aproape de apă cu atât vei fi mai mult agresat de țânțari.
Există și alternativa,
după părerea mea „de fițe”, de a te caza pe un așa-zis hotel plutitor, în fapt
vechi vaporașe pentru muncitori, modernizate puțin, mai ales în partea de
cabine și cărora li s-a dat denumirea pompoasă de „hoteluri plutitoare”. Ele de
fapt nu prea se deplasează și sunt acostate la mal în locuri unde pot fi
alimentate cu energie electrică. Aici ai în plus, pe lângă dezavantajele descrise
mai sus și un preț mai mare la cazare.
Având
în vedere aceste considerente, am optat pentru cazarea în localitatea
Murighiol, unde se ajunge cu mașina pe uscat și unde găsești toate variantele
de cazare cu/fără masă de la cele mai scumpe, de exemplu la un resort construit
în locul vechiului debarcader, pe care nu-l recomand datorită prețurilor mult
prea mari în raport cu serviciile oferite, până la cele de 100 lei camera cu
baie proprie pe noapte sau chiar sub 100 lei. După păreera mea cel mai complet,
concis, cu cele mai relevante informații inclusiv fotografii din spațiile de
cazare, în materie de pensiuni, este site-ul turistinfo.ro.
Denumirea localității Murighiol
provine din limba turcă (Dobrogea a fost pașalâc turcesc) și înseamnă „lac
violet”. Murighiol este
un vechi sat de pescari ucrainieni. Dealtfel Delta este un loc în care trăiesc,
pe lângă români, multe alte naționalități - ucrainieni, ruși lipoveni, turci,
tătari, greci, bulgari. Ocupațiile principale sunt pescuitul și agricultura.
În următoarea postare vom
pătrunde în lumea mirifică a Deltei Dunării într-o aventură impresionantă. Și pentru a vă trezi interesul atașez mai jos o parte din fotografiile făcute de mine în Deltă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu