Apuseni
Peșteri – ghețar (Scărișoara și Vârtop)
Voi face în continuare o
prezentare succintă a obiectivelor pe care le-am vizitat în Parcul Natural
Apuseni. În prima postare vă prezint câteva peșteri aflate în apropiere de
Arieșeni, respectiv în comuna Gîrda de
Sus.
Peștera ghețar Scărișoara
Peștera ghețar Scărișoara este situată în Parcul Natural
Apuseni, la o altitudine de 1165 m, la marginea platoului carstic Scărișoara.
Lungimea ei este de 700 m iar adâncimea de 105 m. Accesul se face printr-un
aven de 48 m adâncime și până la 60 m diametru. La baza acestuia se găsește
portalul peșterii, larg de 17 m și înalt de 24 m.
La peșteră se poate ajunge din localitatea Gârda de Sus
(prima după Arieșeni dinspre Alba Iulia) pe un drum care era la începutul lui (cca.
2-3 km) neasfaltat, dar se lucra, apoi urcarea pe munte care este asfaltată de
curând și foarte bună. Parchezi mașina într-o parcare plătită contra sumei de 5
lei sau găsești unloc gratis și mergi spre peșteră pe un traseu de circa 10 minute
urcare lină.
Intrarea în peșteră costă 10 lei pentru adulți și 7 lei
pentru copii. Lucru pozitiv, în banii ăștia primești și un mic ghid al
peșterii. După ce treci de poarta automatizată, te trezești pe marginea unei
prăpăstii de formă aproximativ circulară (un aven), pe laturile căreia s-au
construit scări metalice bine prinse de stânci și asigurate cu balustrade
sigure, iar jos se vede intrarea în peșteră (se coboară circa 300 de trepte).
Când ajungi jos deja începe să te ia cu frig, în peșteră temperatura
fiind între -1°C și +4°C. Deși peștera nu are o lungime prea mare, în partea în
care accesul este permis vizitatorilor, este foarte frumoasă datorită
stalactitelor de gheață. Baza peșterii este formată dintr-un ghețar care are o
grosime între 4 și 22 m.
În concluzie peștera ghețar Scărișoara, cel mai mare
ghețar din România, este un fenomen natural impresionant.
Peștera
Ghețarul de la Vârtop
Pe același drum pe care mergi spre peștera Scărișoara, la
circa 2-3 km din centrul comunei Gârda de Sus, în loc să faci dreapta spre
aceasta, mergi înainte pe drumul neasfaltat, pe un traseu destul de lung (cca.
12 km) și pe un drum destul de prost până aproape de peștera Ghețarul de la
Vîrtop.
Pe traseu treci pe lîngă un alt obiectiv cunoscut, izbucul
Tăuz, pe care nu l-am vizitat, în fapt un lac subteran despre care se spune că
nu i se cunoaște capătul. Un localnic mi-a spus că de curând aici s-ar fi
înecat doi speologi polonezi.
Din locul în care parchezi mașina se mai merge circa
15-20 min. pe jos pe un drum forestier. Pe această porțiune se poate coborî
spre două fenomene naturale, Coiba Mare și, la circa 300 m mai sus, Coiba Mică.
Acestea sunt două peșteri care comunică între ele și prin care curge un
pârâiaș. Apele se pierd în subteran pentru a reapare apoi la suprafață prin
izbucul Tăuz, despre care am amintit.
În sfârșit, după alte 10-15 min. de mers apare un
indicator de urcare spre peștera Vârtop. Urcarea pe versant este foarte abruptă
și continuă, fără porțiuni line, cca. 35-40 min., o adevărată probă de foc
pentru persoane neantrenate.
Spre deosebire de Scărișoara, aici peștera e mult mai
puțin amenajată și mai sălbatică. În primul rând este neelectrificată, accesul
se face cu ghid în grupuri de maxim 10 -15 persoane, cărora li se dau lanterne.
La intrare semnezi o declarație pe proprie răspundere pentru eventuale
evenimente neplăcute, iar copii foarte mici nu au acces.
Este de remarcat că pe jos prin peșteră este foarte
alunecos, multă umezeală, peste piatra înghețată de pe podeaua peșterii s-a
format lut alunecos. Sunt și porțiuni unde urcarea/coborârea unor pante se face
ținându-te cu mâinile de frânghii. De asemenea, sunt locuri de trecere înguste
prin care trebuie să mergi foarte aplecat, tot timpul să luminezi cu lanterna și
să fii atent la alunecare.
Într-adevăr, vizitarea acestei peșteri la lumina
lanternelor este o experiență pe care sigur o s-o ții minte.
P.S. Se pare că în această peșteră s-au găsit cele mai
vechi urme ale omului de Nanderthal pe teritoriul României.
